Şiroaie de ceai roşu
Curg din al meu suflet
Tocmai dezmorţit
Şi se transformă-n ploaie
Ce cade peste foaie
Precum un veşnic legământ.
Trezesc brusc şi condeiul
Ce aţipise zău,
Şi-l pun din nou la treabă
Să-nşire peste timp
Cuvinte nemuritoare,
Din ele lumea să îşi facă
Un şirag de pus în dreptul inimii rănite.
Răspunde-i lui Irina Cristina Ţenu Anulează răspunsul