Gânduri printre rânduri
Gând Pană albastră în tăcere albă, Vis amuțit de vremuri cărunte, Scăldate-n zbucium fără nume. Gând Idee de-argint pe-o peniță în armistițiu Cu secunda spânzurată de-o literă dor, Cuvânt încă nescris, clipă încă netrăită. Gând Licoare curcubeu de trăiri, Parfumul din inima mea, Aromă de iasomie Într-un suflet albastru, Emoții de puf Dintr-o iarnă timidă. …
Aș picta întinsul de gândȘi marea de viață petrecându-și valurile,Și pașii fugari ai viselor frânte,În albastru aș face dorințele ascunse…Și buzele frunzei discret le-aș deschideSă-i aud respirația, clipă de clipă,Iubirea de-a Fi, credința în a Iubi,Ravisant e tabloul, splendid îi e surâsulCreionat magistral pe șevaletul inimii,Dintr-un colț de suflet, luminat discret,De candela unei speranțe rătăcite…Aș …
Glasul răgușit al cărării uitate Își strigă neîncetat pașii pierduți în valurile mute. Atât i-a rămas din clipa de ieri, O fărâmă de gând răstignit pe al dorului vârf. Pe trupul firav al apelor tulburi își scrie spovedania Cu penița făurită din cuvinte nespuse. Spune-mi, tu, iubire ascunsă în adânc, Îi înțelegi murmurul de pe buzele-i …
A fost odată ca niciodată un gând mic dar curajos ce a avut un plan măreț, acela de a deveni pictor de cuvinte. Își dorea nespus să picteze cuvinte, să le vadă înșiruite pe foaia albă de hârtie. Iată povestea pictorului de cuvinte… Curajos din fire a îndrăznit să-și dezvăluie planul gândurilor din jurul său. …
M-a cuprins neuitarea, O umbră a sinelui cutreieră Pădurea dezfrunzită de gânduri Și caută pe cerul înfășurat în jurul copacilor Timpul trecut de prima tinerețe. Totul e tăcere și tăcerea-i străpunsă de totul apatic, Ramuri însetate de dulcele gust alt vieții Se agață de mine purtându-mă prin tenebrele Unei tăceri de lut pictate în albastru. …
Și totuși se zbate în mine răsăritul Amețit de înfrigurări uitate Pe aripa unui gând căzut în dizgrație. La colț de stradă turbadurul spune Povestea unei lacrimi îndrăgostite subit De obrazul unui chip îmbrățișat de un vis în alb. Și totuși, străbate ceața unei inimi surde Iubirea purtată pe brațe de un curcubeu. Abia răsuflând …
Ce simplu ar fi de nu mi-ar fi gândul condei. De la răsărit la apus, mănunchi de idei. De n-ar picta cu atâta ardoare iubirea-n floare, Sentiment și culoare, în sufletul ce moarte nu are. Ce simplu ar fi de nu s-ar stârni furtuni. De visele lor n-ar cânta la harpa sufletului Și-ar stârni dezgolite …
Într-o viață nesfârșită aș vrea să mă-nfășor, dar simt că nu îmi vor ajunge clipele să-mi țes din ele un șal. Sunt scurte. Din ele îmi făuresc doar zile ce mor și devin ruine ale unor amintiri zidite în fereastra sufletului, din lemn de nemurire. Culeg ploi și răsădesc furtună, un gând neprevăzut aleargă prin …
Când inima deodată spune STOP, O rog încă puțin S-aștepte în gara vieții Trenul rătăcit prin Valuri de pasiuni ascunse. Când nu mai pot nici Eu Inima mă-ndeamnă Să te scriu, scoțându-te Din gând și așezându-te în vers. Când nu mai pot să scriu, Când din cuvinte sângele curge șiroaie, Privirea către tine mi-o îndrept, …
Strig. M-aude doar tăcerea. Cânt. Mă acompaniază doar vântul. Râd. Cu mine râde și gândul. S-adună stările la sfat, fiecare să își spună oful, să consemneze pe papir cuvântul sătul în suflet să mai stea, căci își dorește de lună luminat să fie. E agitație în inimă, totul reînvie, iar pas cu pas gândul se …