Jumătate de trup

Dintr-un mușchi de gând rătăcit
se nasc clipe curcubeu
pe care viața le pierde
în tumultul unor secunde
înghițite de un timp prea flămând.

Soarta își pregătește ținuta de gală
ignorând agitația vieții cuprinsă de spaimă,
apoi iese din alcovul ei elegant,
mergând mândră pe covorul roșu,
pregătită să-și primească marele premiu
pentru regia spectacolului profan,
în care omul, naiv din fire,
are impresia că joacă veșnic.

Noi clipe se nasc,
noi clipe mor,
sugrumate de călăul ignoranței,
piesele primordiale ale existenței
se pierd, puzzle-ul rămâne nefăcut,
viața își dă seama târziu
că își simte doar jumătate de trup.