În suflet goi pășim prin ploi,
Pictam cuvinte din frunze moi,
Un zâmbet trist ne e azi trăirea
Care a uitat subit unde-i iubirea.
Și ziua-ntreagă se scutură ființa
De doruri, de regrete, de tristeți,
Companion ne e, uneori, căința
Ce ne întreabă, azi mai puteți?
Se-aude în depărtare plânsul cerului
Șoapta timidă și înceată a viitorului,
În suflet goi pășim prin ploi,
Pictăm cuvinte din frunze moi.
Lasă un răspuns