Mi-am dat cuvântul vântului pustiu,
Să-l descompună, literă cu literă.
Te iubesc e doar o umbră, acum știu.
Un dor ascuns în sufletu-mi peșteră.
Din trup de gând am făurit o carte,
Am răsădit comori ce nu au moarte,
Anotimpuri ce știu cum să o poarte
Pe umerii neînvinși de crivățul sorții.
Mi-am scris iubirea pe inima toamnei,
Pe moartea ce-i sărută buzele ruginii.
Uitarea șterge acum lacrimile vinei
Și îi alină durerea în tăcere…să știi.
Lasă un răspuns