Doar chipul tău se-arată în depărtarea ștearsă,
Doar inima mea ți-așterne privirea pe hârtie,
Iubire, știi că-mi ești cuvânt ce nu se șterge,
Umbră ce îi e teamă să n-o ucid uitând?
M-aș înveli cu luna
Și-aș adormi închipuindu-mi
Că-mi cânți noaptea-n surdină,
Că te aud cum murmuri fericirea
Fredonându-mi numele întruna.
Privesc seninul veșnic mut,
Cel ce nu rostește niciodată cuvinte,
Doar chipul tău mi-arată în depărtarea ștearsă
Să-i pot așterne privirea visătoare pe hârtie.
Tu-mi spui cumva fără să știi,
În visul de pe strada nopții,
Că doar timpul s-a schimbat,
Că restul e la fel
Precum doar inimile știu.
Lasă un răspuns