E-o primăvară taciturnă. E un soare căzut în adormire. Sunt nori treziți de amintirea fericirii. Sunt un om A sau un om B decis să-ți scrie ție, răsuflare invizibilă, bătaie uneori regulată, alteori neregulată de inimă.
Nu știu exact de ce îți scriu. Nu știu nici ce vreau să aflu. Știu doar că amintirea zilei de azi trebuie să rămână cumva impregnată pe hârtie. Astfel, ziua de azi va exista în fiecare zi în care eu omul A sau omul B va găsi foaia de hârtie și-și va arunca ochii pe ea.
Un OM A sau B
Cu siguranță știi că omul, curios din fire, nu poate rezista să nu-și arunce ochii peste zarea albastră sau peste tot ce îi apare în cale.
Poate ți se pare stranie decizia mea de a-ți scrie. Poate nici nu ai să bagi în seama misiva mea. Dar simt că această conversație nu mai poate fi amânată.
E în gândurile mele demult. E pregătită să se ia la întrecere cu tine. Vrea să afle până unde va ajunge. Ce va afla de la tine pe parcursul maratonului. Cum va schimba omul A sau omul B. Îl va schimba în bine? Îl va schimba în rău?
Îl va ajuta să se înțeleagă mai bine pe sine sau pe semenii săi?
Până la proba contrarie, dă-mi voie să mă îndoiesc. Știi doar…dacă mă îndoiesc…cuget…deci exist.
Exist să ce? Exist să aștept neființa? Exist să merg pe urmele tale înghițe la ospățul de seară al clipelor?
Cred că știu de ce îți scriu. Vreau să descopăr dacă ai curaj să răspunzi frământărilor mele. Vreau să văd cum faci ca omul A sau B să îți soarbă cuvintele. Vreau să mă faci să aștept cu nerăbdare fiecare răsuflare. Să îți simt mângâierea când noaptea îmbracă clipa cu mantia lunii plină de stele, iar ziua îi spală chipul cu razele calde ale soarele ce stăpânește zarea.
Vreau să mă faci să te trăiesc printre virgule, printre rânduri, printre răni necicatrizate, printre iubiri ce nu vor să se desprindă de tine chiar dacă sângerează grav prin anotimpuri amnezice.
Vreau… vreau să vorbim…să îți aud glasul în tăcerea asurzitoare a foii conștiente că timpul o va îngălbeni, că trupul îi va deveni fragil…dar că tu, cumva, o vei ajuta să supraviețuiască peste veacuri…permițând… cumva ca Eu să devin Tu.. o răsuflare invizibilă a unei imagini formate în mintea unui om A sau B ce își va arunca ochii pe niște gânduri prefăcute în cuvinte într-o altă epocă… alt timp.
Ce spui? Vorbim?
Cu drag,
Un om… A sau B
Un text profund ca o poezie. Felicitari!
Mulțumesc frumos, Oana!
Foarte frumos scrii. Cand citesc astfel de articole, imi vine sa ma las de blogul meu.
Mulțumesc frumos! Nuuu…daca scrii din pasiune niciodata nu trebuie sa renunti. Am sa adaug blogul in blogroll.
Wow! Ai scris cateva randuri plina de insemnatate!
Mulțumesc frumos!