Irina Cristina Țenu 
Un vers, doar un vers,
Atât ar putea fi viața
În acest univers,
Dar… viața-i un zid
Ridicat pe tărâmul unui vis,
Pe care sălășluiesc clipe zgribulite
De frigul eternității
Care le cuprinde în liniștea
Buzelor pecetluite în zbor.
Un vers, doar vers,
Atât ar putea fi viața
Ce licărește divers,
Dar…viața e-o roată
Rostogolită din mers
De iluzia renașterii
Din timpul pervers.
Un vers, doar vers,
Atât ar putea fi viața
Ce nu face recurs,
Dar… ea e un parcurs
Al unei lumini ce bâjbâie
Printr-o lume fără discurs
Căutând drumul de întors
În liniștea ce stăruie în stele.
Un vers, doar vers,
Atât ar putea fi viața,
Dar… ea e un poem
Ce nu poate fi șters
Din jurnalul stelelor.
