Irina Cristina Țenu 
Destinul a decis… am fost
Răsăritul unui mugur
Ce s-a rupt prea devreme de floare…
Am fost… acum suntem două crengi despărțite
De copacul ce-a albit de-atâtea căutări
Ce ironie…ne găsește doar în poezie…
Am fost priviri ce s-au scăldat în beția unui strop de iubire
Exilat în tumultul trăirilor ce au devenit gol de simțire…
Am fost secunde amețite de pașii ce se îmbrățișau
Pur întâmplător, pe coridor… sau poate nu…
Am fost dimineți, am rămas înserări
Ajunse la capătul drumului cu un singur sens…
Am fost început ce și-a frânt aripile
Și a căzut…într-o așteptare ce visează
Să fie găsită în golul vieții.
