Irina Cristina Țenu 
Ploi lacrimând
Pe pământ uscat
De dor de primăvară,
De renașterea lumii,
Din minutul ce pâlpâie,
Răsuflând greu pe albastrul penel.
Ploi fremătând din iubire de cuvânt
Ce-a promis izbăvirea sufletului
Incandescent, răstignit
Pe o cruce cu reminiscențe profunde
De slove născute de o umbră
De inimă ce-a încetat să mai bată
Când penelul a încetat să creeze.
Ploi pictând
Un tablou făr’ de renume,
C-o poveste și un nume,
Catharsis, povestea unui suflet
Ce-a scris și-a devenit altul
Prin a sa artă.
Din nou e luni…din nou Cuvintele de luni…Catharsis, primăvară și penel i-au permis sufletului să mă provoace la duel.
Foarte frumos și profund!
Multumesc frumos! 🙂