Irina Cristina Țenu 
Decesul este unul dintre cele mai triste evenimente din viața oricui. În întreaga lume, tradițiile legate de procesul înmormântării au o însemnătate diferită și adesea au rolul de a alunga tristețea celor rămași.
Pentru occidentali, tradițiile de înmormântare din Orient sunt catalogate ca fiind ciudate, dar pline de spiritualitate, în timp ce tradițiile din partea de nord a țării, în regiunile anglo-saxone ritualurile religioase sunt considerate a fi ușor standardizate, reci și fără o implicare prea mare. Cu toate acestea, fiecare popor găsește aceste ritualuri potrivite și necesare.
Bineînțeles că și acesta este un domeniu abordat de cercetători, unul chiar controversat dacă am putea spune, ce naște uneori conflicte puternice. Rămânem departe de conflictele religioase și ne îndreptăm atenția către domeniul tradițiilor și obiceiurilor de înmormântare.
Cercetătorii au declarat: nu există înmormântare românească fără următoarele obiceiuri:
Despre români se spune că sunt conservatori în ceea ce privește ritualul înmormântării și foarte religioși. De aceea, ei nu omit niciodată anumite tradiții în ceea ce privește decesul celor dragi.
- Pregătirea pachețelelor pentru invitați. De obicei, acestea conțin preparate tradițional românești (orez cu lapte, colivă, cozonac etc), alături de alte alimente cumpărate, lumânări, batiste și multe altele. Astăzi există firme specializate ce includ atât pachetele cu mâncare, cât și amplele pachete pentru înmormântare (servicii de transport, îmbălsămare, transport la capelă, cruci și sicrie).
- O altă tradiție presupune spălarea persoanei decedate cu apă curată (acest lucru amintind de apa Botezului), iar mâinile, picioarele și maxilarul acestuia sunt legate. În cele din urmă, acesta este îmbrăcat cu haine noi, curate, ca simbol al nestricăciunii.
- Pe pieptul decedatului se așază o icoană sfințită ce-l întruchipează pe Iisus Hristos sau pe Maica Domnului, semnificând faptul că acesta și-a dat duhul întru Hristos.
- Pe perioada priveghiului, cei ce intră în casă folosesc, pe post de salut, formularea “Dumnezeu să-l ierte!”
- Deasupra ușii de la intrare, familia persoanei decedate trebuie să pună o pânză de culoare neagră pe care sunt sau nu inscripționate numele decedatului, data nașterii și a morții (aceste date nu sunt tot timpul necesare, ci depind de voința familiei). Doliul trebuie ținut pentru 40 de zile
- Membrii familiei trebuie să poarte și ei doliu timp de 40 de zile, îmbrăcând numai haine închise la culoare în toată această perioadă. De asemenea, tradiția spune că bărbații ar trebui să-și lase barba nerasă pentru cât mai mult timp, însă, din diverse motive întemeiate, aceștia nu respectă întotdeauna această tradiție.
- Una dintre cele mai ciudate tradiții pe care românii o respectă cu sfințenie pe perioada priveghiului și timp de 40 de zile după, este acoperirea completă a tuturor oglinzilor din casă. Motivul pentru acest acest obicei își are originea în legendele străvechi românești conform cărora, dacă vreun membru al familiei se uită în oglindă cât timp decedatul este în casă, acesta va fi următoarea persoană care va muri.
- Din motive ce țin tot de legende străvechi, toate pisicile din casă sau din curte trebuie alungate pe perioada priveghiului, fiind considerat că dacă animalele intră în camera în care se află persoana în neființă, aceasta se va transforma în strigoi.
Sunt convinși că pentru mulți aceste tradiții sunt extrem de ciudate, iar pentru alții au perfect sens. De asemenea, mai ciudate decât tradițiile românești, cercetătorii afirmă că sunt cele evreiești și cele africane.
