Ce simplu ar fi de nu mi-ar fi gândul condei.
De la răsărit la apus, mănunchi de idei.
De n-ar picta cu atâta ardoare iubirea-n floare,
Sentiment și culoare, în sufletul ce moarte nu are.
Ce simplu ar fi de nu s-ar stârni furtuni.
De visele lor n-ar cânta la harpa sufletului
Și-ar stârni dezgolite pasiuni.
Ce simplu ar fi să oprești zborul timpului.
Ce simplu ar fi de cântul din suflet
Nu și-ar face cuib în inima arsă
De-o lacrimă răstignită pe un urlet
De iubire, din privire, ștearsă.
Ce simplu ar fi de n-aș picta
Acea iubire străină.
Lasă un răspuns