Irina Cristina Țenu Inima mi-i colivie
în ea stă închis dorul mistuitor
tac și aștept clipa care va să vie
în jurul meu frunzele dansează uimitor.
Chipul ți se oglindește prin a mea privire
în el citesc o umbră de iubire
mi-e chin cuvântul rămas fără glas
în fața iubirii ce-n suflet a făcut popas.
Inima mi-i sfânt lăcaș
în el tu mi-ai lăsat răvaș
cuvântul din el trezește iarăși dorul
așteaptă clipa în care-și va regăsi amorul.
[…] pământul se îmbracă în frunze Iubirea nu moare, ci reînvie Cu fiecare pas parcurs prin ploi de vise, Cu fiecare cuvânt așternut pe frunza ce-l transformă-n […]