Mi-ai scotocit prin vise,
Ca un miner în căutare de arginți,
Mi-ai furat nopți, mi-ai furat zile scrise
Pe inima pe care aș fi vrut să mi-o alinți.
Să te urmez mi-aș fi dorit, dar ai plecat grăbit,
Răpind degrabă și liliacul înflorit
În luna mai în care viață am primit.
Spre soare tu privești, acum, uimit.
Te-aș întreba de ce îmi bântui visele cuminți,
De ce în ochi nu vrei să mă privești.
Dar n-am s-o fac, să nu mă minți
Cu flori de mai pe la ferești.
E luna mai și îmi doresc să zbor.
Să mă avânt spre locuri fără pic de dor.
Să văd cum gândul mi se așază pe un covor
De flori de amor pe care le ador.
E luna mai și stau cu poezia în palmă.
I-ascult versul ce-n șir reclamă
O urmă, de umbră, de iubire surprinsă
Pe frontul simțirii, într-o luptă, reaprinsă…în Mai.
Lasă un răspuns