Irina Cristina Țenu Mă leagănă valurile sub soarele palid,
Sufletu-mi zboară haotic
În iarna ce-mi râde ironic
În timp ce te caut pe drumul invalid.
Mă leagănă valurile sub soarele palid,
Dar eu nu le simt mângâierea,
Căci gândul și simțirea mi-s departe,
Spre tine. Spre singurul port în care eu mă pot adăposti.
Mă leagănă valurile sub soarele palid,
Ascult pescărușii ce-mi cântă cu dor
Un cântec despre sufletul nemuritor
Care va fi mereu de iubire avid.
