Mă leagănă valurile sub soarele palid,
Sufletu-mi zboară haotic
În iarna ce-mi râde ironic
În timp ce te caut pe drumul invalid.

Mă leagănă valurile sub soarele palid,
Dar eu nu le simt mângâierea,
Căci gândul și simțirea mi-s departe,
Spre tine. Spre singurul port în care eu mă pot adăposti.

Mă leagănă valurile sub soarele palid,
Ascult pescărușii ce-mi cântă cu dor
Un cântec despre sufletul nemuritor
Care va fi mereu de iubire avid.

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Descoperă mai multe la Irina-Cristina.ro

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura