Irina Cristina Țenu E poezia rugă,
Și zi de zi aprinde o lumină
În sufletul ce-i slugă
Singurătății care nu vrea să fugă.
E noapte-n ziua care nu zâmbește,
E ger cumplit chiar dacă jarul în inimă mocnește,
M-am învelit în gânduri fără de speranță,
Mă uit spre cer, rugând stele cu mine să facă alianță.
E vremea să-ți mai scriu un rând în gând,
La tine să ajungă în curând.
Pleoapele mi le închid visând
Răspunsul de la tine pe calea inimii suspinând.
E poezia un mesager,
Spre tine eu trimit un gând pasager.
Tu de-ai să-l primești,
Oferă-l sufletului pe care îl iubești.
