Îmi cântă amorul tăcerea,
Îmi ascultă cuvintele iubirea
Care se plimbă aiurea
Pe cărări ce duc nicăierea.
Îmi curge din inimă destinul,
Se prelinge încet chinul
Schițându-și treptat apusul…
Și așteptând nerăbdător răspunsul…
S-a dus zburând durerea…
A apărut zâmbind mângâierea…
Din senin s-a luminat zarea,
Și-a apărut deodată sclipirea
În ochii în care se citea amintirea.
A rămas doar un sunet mut
Pe cărările de argint ale unui gând de împrumut.
Tac…și-i ascult suspinul de temut,
Privind spre cerul abătut.
Lasă un răspuns