Visăm sa ne întâlnim cu nemurirea, Să stăm la o cafea, să bem din eternitate, Să ne-amăgim că moarte n-are trăirea,  Că firul vieții pieirea nu-l rupe. Pe strada veșniciei ne dorim s-ajungem, N-avem însă adresa. Bântuim pe alei, Aparent cunoscute. Iluzii strângem În fiecare anotimp, le vindem pe doi lei. Timpul binevoitor ne cumpără iluziile, Ni le ia în zbor. Le preface-n indicii. Prea naivi din fire, ridicăm steagul păcii, Așteptăm să ne dea secunde cu miile. Sfidător și rece, timpul trece, Vântul vieții bate, clipa nu răzbate, Cade, și rapid, ea moare-n floare. A ei fantasmă în suflet se zbate.