Dans al regăsirii cu iubirea
Pleacă în călătorie visele. Mă poartă printre rânduri curcubeice, pe un tărâm necunoscut și mie. Se rup lanțurile vieții, zboară anii tinereții. Se înalță tot mai sus, se ofilesc clipele mele, mi-e atât de dor de ele. Privesc cum răsăritul îmbrățișează asfințitul, cum tălpile cântă o simfonie a pașilor prin timpul ce le poartă în direcția chipului fără infinit. Luna îmi mângâie ființa, sufletul-mi curge strop de lumină, gându-mi cunună de stele poartă, se simte ca o Sânziană a nopților mele. Mi-e frigul din inimă curtat de fiori îndrăzneți ai iubirii. Uitarea se contopește cu amintirea și frigul devine foc al risipirii. Mă poartă visul pe brațele sale, călătoresc prin…
Deschide-ți sufletul!
Deschide-ți sufletul Și lasă toamna să-i cânte! Foșnetul frunzelor e sunetul Iubirii ce vrea să te încânte. Ascultă glasul dragostei ce te cheamă, Privește spre lumină, spre acea damă Ce te așteaptă pe o bancă, Pe aleea frunzelor ce nu mai vor să tacă. De-n mână vei lua o frunză de vreme-ngălbenită Ea se va tranforma-ntr-o pană Și îți va scrie despre iubirea menită Să ne fie la amândoi hrană. Deschide-ți sufletul Și lasă ploaia ruginie să ți-l mângâie! Nu e nălucă, nu e nici vis Sunt stropi aurii de iubire ce te poartă spre paradis. Când pământul se îmbracă în frunze Iubirea nu moare, ci reînvie Cu fiecare pas…
S-ar putea să-ți placă și
Iubind a zilei veșnicie
Și-mi pare rău…
Când iubirea ta a devenit marea mea
În Mai
Mi-ai scotocit prin vise, Ca un miner în căutare de arginți, Mi-ai furat nopți, mi-ai furat zile scrise Pe inima pe care aș fi vrut să mi-o alinți. Să te urmez mi-aș fi dorit, dar ai plecat grăbit, Răpind degrabă și liliacul înflorit În luna mai în care viață am primit. Spre soare tu privești, acum, uimit. Te-aș întreba de ce îmi bântui visele cuminți, De ce în ochi nu vrei să mă privești. Dar n-am s-o fac, să nu mă minți Cu flori de mai pe la ferești. E luna mai și îmi doresc să zbor. Să mă avânt spre locuri fără pic de dor. Să văd cum gândul…
Mici detalii
Din dor de glas ce murmură iubire Am răpit cuvântul de printre necuvinte Și l-am ascuns sub luna plină de vorbire În codrul cu lupi ce urlă despre tine. Sunt o enigmă înfășurată în vise rescrise Pe o filă de timp pierdut în clipe, Rup ramuri de urlet cuprinse Și încerc să aud glasul pe care-l simt atât de aproape. Sfarm gânduri nesătule, de pietre flămânde, Când cerul senin are chipul tău. Mi-aud respirația cu visuri plăpânde Fugind prin suflet de al său călău. Fac pași printr-o lume ce nu mi se arată, Adun mici detalii despre ce poate fi iubirea, Eliberez cuvântul ce caută rostirea adevărată Și îmi îndrept…
Tristețe ciudată
O tristețe ciudată în noaptea cu vise argintii a cuprins singurătatea înlăcrimată de umbra ta ce dansează în mine, privindu-mă în ochi…luându-și rămas bun…. M-agăț de visele care încep să se destrame, te strig, dar nu m-auzi, căci ești deja departe… De mine ai fugit, lăsându-mă cu inima în palme. Te rog, vino înapoi și-o ia, căci e a ta! Nu o lăsa să plângă dezgolită în palmele-mi reci, bătute de crivățul din iarna despărțirii. Alungă-i ei tristețea din ochii ce varsă o lacrimă caldă ce se transformă în albastre flori precum cerul senin de printre nori. Zâmbește-mi în vis și cheamă-mă în paradis să dansăm amândoi un dans în…
Îmi este cuvântul…
Îmi este cuvântul agățat De sufletul ce stă în bătaia amintirilor Și soarbe din pocalul clipelor Ce au fugit spre trecutul răsfățat De o iubire de pe tărâmul viselor. Așteaptă savurând din liniștea nopților, Privește cerul tot sperând La ziua-n care de suflet el se va desprinde Și se va așeza curgând Pe foaia albă de hârtie De pe biroul care știe Multe povești răsărind Din sufletul în agonie.
