• Să Știi
    Poezii

    Să știi

    Mi-am dat cuvântul vântului pustiu, Să-l descompună, literă cu literă. Te iubesc e doar o umbră, acum știu. Un dor ascuns în sufletu-mi peșteră. Din trup de gând am făurit o carte, Am răsădit comori ce nu au moarte, Anotimpuri ce știu cum să o poarte Pe umerii neînvinși de crivățul sorții. Mi-am scris iubirea pe inima toamnei, Pe moartea ce-i sărută buzele ruginii. Uitarea șterge acum lacrimile vinei Și îi alină durerea în tăcere…să știi.

  • Gânduri

    Amintiri

      Erai umbra unui copac renăscut ce-și întindea brațele să-mi cuprindă dorința, care era și ea o umbră a unui labirint întunecat de ploi. Am vrut să mă împrietenesc cu ea. Să-i vorbesc, dar mi-am amintit că umbrele nu vorbesc. Sau dacă vorbesc, noi nu le înțelegem. Limbajul lor nu are nicio logică. Dacă umbrele ar putea vorbi, oare ce mi-ar spune? Ar avea vorbele lor mai multă logică decât lipsa ta de timp? Probabil că da. Probabil totul are logică în afară de lipsa de timp. Chiar și timpul în viața care trece prin noi este logic. Chiar și furtul secundelor este logic. Dacă nu le-ar fura, viața nu s-ar…

  • Poezii

    În umbra…

    În umbra clipelor ce au trecut, Adesea sufletul ni-l odihnim, Sperând că timpul ce-a plecat grăbit Poate măcar în vis la noi se va întoarce.   În umbra nopţii ce ne-nvăluie, Adesea stăm şi retrăim Acele clipe ce-au făcut Din fiecare zi a vieţii o sărbătoare.   În umbra paşilor pierduţi, Adesea ni-i ascundem pe cei ce încă Nu-ndrăznim să-i facem, Fiindcă încă râvnim La ceea ce nu mai avem.   În umbra sorţii Noi, Oamenii, Mereu stăm fără a ne da seama, Şi ne luptăm cu morile de vânt, În loc să iubim viaţa mai presus de orice.