• Poezii

    Posibilităţi

    Copacii îşi leagănă agale crengile măreţe Frunzele se lasă mângâiate De adierea vântului Şi-aleargă în ritmul timpului risipitor. Sentimentele coboară din trenul vieţii, ostenite Şi se aşează pe-o bancă din gara prezentului Să-şi tragă răsuflarea. Se pare că ele au ajuns la final de drum. Stinghere privesc la trenurile ce vin şi pleacă Spre destinaţii doar de soartă ştiute. Ar vrea din nou într-unul din ele să se urce, Pentru a se întoarce în trecutul atât de bine cunoscut, Dar brusc îşi amintiră Că ele în trecut nu acum să se întoarcă Căci casă acolo nu mai au, Fiindcă au pierdut-o. Prezentul e confuz, Iar viitorul le este complet străin.…