Trec ploi prin amurgul naiv. Zeița furtunii culege de pe nori Un gând senin fără motiv, Și picură în sufletul rănit albastre comori. Roua atinge pasul rătăcit. Păduri de dor urlă flămânde, E noapte, e lună vie, e vis zăpăcit De muzica cărărilor blânde.Strofa își șterge pleoapele ude De versuri de iubire mută. Zeul din …
