Se lasă noaptea peste gândurile senine condeiul se joacă pierdut în abis cu un cuvânt agățat de un vis ce aleargă printr-o taină fără nume, cu renume. Pătrunde-n întunericul său îi mângâie chipul uimit și-l schițează în vers din mers și iubirea apare subit într-un colț de gând răsărit și cuvântul se zbate în suflet …
