-
Ploua infernal
Sunt șoaptă cuibărită într-un vis, Ești adiere a unui bătrân paradis, Suntem pași făcuți la întâmplare Pe o stradă pe care ploua infernal. Sunt și ești doar un gând rătăcit Pe epava amintirii de alaltaieri, Sunt și ești pata de pe inima În care ploua infernal cu iubire. Ploua cândva infernal doar cu noi, Din priviri ne vorbeam în tăcere Și eram doar noi doi împreună Două inimi căutând infinitul.
-
Tăcerea secundei de iubire
Mă plimb prin gânduri de resemnări încărunțite, Mă pierd prin timpul oprit să-mi mângâie așteptarea, Tăcerea mă-nvăluie, m-alintă, îmi șterge durerea, Îi simt prezența, știu că-i acolo, Ascunsă-n parfumul secundei oprite în loc S-asculte chemarea clipelor de care mi-e dor. În mine ai rămas, ești o frunză ce-adie, Se zbate, respiră, se luptă cu moartea, Se preface în fluture și zboară din celulă în celulă Și viață îmi dă, și focul reaprinde, Și-mi e atât de bine prin gânduri pierdută, În singurătatea iubirii ce știe să-mi fie Dulce melodie ce poartă un nume Pe care doar inima îl cunoaște. Mă plimb prin gânduri aparent indiferente, Te caut, te găsesc în…
-
Neuitare absurdă
M-a cuprins neuitarea, O umbră a sinelui cutreieră Pădurea dezfrunzită de gânduri Și caută pe cerul înfășurat în jurul copacilor Timpul trecut de prima tinerețe. Totul e tăcere și tăcerea-i străpunsă de totul apatic, Ramuri însetate de dulcele gust alt vieții Se agață de mine purtându-mă prin tenebrele Unei tăceri de lut pictate în albastru. Minutul de aur îmi zugrăvește iluzia în necunoscutul agonic Iar tu, tu fluture cu aripi invizibile Zbori din mine cu o nepăsare nefirească Lepădadu-te de iubirea stinsă în amurgul unui vis de cristal. Și mă lași să te caut prin păduri aflate într-un zbucium de incertitudini, Și mă faci să m-afund într-o neuitare absurdă, Și…
-
La o cafea…cu tăcerea
Frânturi de cuvinte Se ascund printre necuvinte. În mine tăcerea se luptă cu sine. Ar bea și-o cafea, dar n-are cu cine. Tăcerea e tristă, mi-e milă de ea, Cuvinte din mine să rupă ar vrea! O viață ea are, și vrea să și-o dea, Să devină discurs, spus, pe parcurs. Și totuși, aș vrea, să-i ofer o cafea, Să-i permit să-i simtă minunatul parfum, Să o las să-i savureze gustul de catifea, Să tragem amândouă, din țigară, un fum. O viață avem, o trăim minunat! Eu prin cuvinte, tăcerea prin mine. Adunăm clipe, nu vrem să se termine, Bem o cafea, savurăm ce ne este destinat. La o cafea…cu…
-
Fiind tăcere
Mă caut! Printre șoapte smerite. Mă găsesc! Printre litere aflate-n rugăciune. Mă descopăr! În fața altarului de cuvinte. Sunt tăcere. Mi-e versul o dulce mângâiere. Privesc! Raiul naturii moarte. Aștept! Ecoul să îmi poarte Spre cer o șoaptă. Roade ale gândului Să culeg. S-abandonez pieirea Ce visul mi-l sugrumă. Pășesc! Pe drumuri înghețate. Mă pierd! Printre copaci stingheri. Alerg! Caut căldura sufletului. Deschid! A inimii ușă. M-ascund! De frigul mut și surd. Încerc! Să înțeleg zvâcnirea. S-ascult! Glasul naturii mele. Observ! În depărtări sordide Un vis ce piere înainte de-a înflori. Mă caut! Printre șoapte smerite. Mă descopăr! Doar prin cuvinte, Prin versul ce mi-a fost dat Să-l scriu fiind…
-
Suflet fără nume
Azi sunt neliniște. Azi sunt furtună născută din ochii ce ți-ai privit chipul pierdut printre valurile mării de dorințe infinite. Pașii atingeau nisipul, privirea îți umbla aiurea, rătăcită prin gânduri. Să fi fost oare despre mine? Nu. Doar iluzii îmi învăluie misteriosul gând. Nu. Gândul îți este tăcere. Gândul îți este o notă muzicală așezată pe un portativ aflat în mâinile unui suflet necunoscut. Nu mă întreba de ce, dar aș vrea să-l cunosc. Să-i aflu privirea ce-ți mângâie chipul când zorii îți spun bună dimineața. Nu-mi respinge cuvântul ce lăcrimează pe foaie. Nu-i șterge lacrima când o vei găsi. E a iubirii ce-n suflet te poartă. Te las s-o…
-
Ai plecat
Ai plecat și ți-ai lăsat iubirea în sufletul meu deschis inimii tale. N-ai zis nimic. Te-ai lepădat de ea, și ai plecat luând cu tine doar timpul și clipele sale. Poate nu știi, poate nu-ți pasă, Sufletul meu însă te-așteaptă să vii să-i dăruiești inima ta. Ai plecat și ți-ai lăsat, la colț de stradă, amintirea prin timp rătăcită. Te caută prin foșnet de frunze moarte, și încearcă să-nțeleagă ticăitul ceasului care-i trezește dragostea pribeagă. Ai plecat și ți-ai lăsat gândul printre cuvinte așezate pe o foaie de hârtie (de)vreme îngălbenită. Ai plecat și ți-ai lăsat umbra chipului pe frunza veșnic verde a sufletului meu. Ai plecat și ți-ai lăsat…
-
Păsările mor…amintește-ți zborul lor
E cerul albastru plin de nori. E-un suflet la apus de iubire, pe o plajă pustie de trăire. Aleargă hai-hui, desculț pe nisipul rece, fioru-i cuprinde inima ce-și caută trifoiul cu patru foi, verde, vioi. Ochii ce abia s-au deschis se plimbă pe valuri de dor ce vin și se duc, se înalță-nspumate și taie nervoase ceața deasă de gânduri, care îmbrățișează marea de visuri dezgolite, tremurânde. O pasăre cu aripi frânte, cu chip de înger răstignit de dorințe, de seceta de cuvinte (ne)rostite printre șoapta ascunsă sub masca surâsului ce-și joacă rolul magistral, caută într-un labirint de (ne)cuvinte, un vis deloc minor. E-un spectacol fantastic, o pseudo-comedie plină de…
S-ar putea să-ți placă și
O fată simplă cu ambiţii mari
Relația dintre rațiune și credință
Un om A sau B
-
Strigăt mut
Strig. M-aude doar tăcerea. Cânt. Mă acompaniază doar vântul. Râd. Cu mine râde și gândul. S-adună stările la sfat, fiecare să își spună oful, să consemneze pe papir cuvântul sătul în suflet să mai stea, căci își dorește de lună luminat să fie. E agitație în inimă, totul reînvie, iar pas cu pas gândul se scrie pe-o coală albă de hârtie, zâmbind și privindu-mi ochii melancolici, care fără să vrea visează la cineva de nu știu unde, la firul rupt al șansei ce s-a dus cu vremea, care s-a îmbătat cu visuri dulci, și la acordeon a început să cânte o tristă melodie de aducere aminte. Strig, dar strigătul glas…
-
Mângâiere
Când zorii zilei îmi zâmbesc, Simt cum viața mă mângâie suav Cu noi clipe oferite în dar, Pe care le cuprind Cu sufletul deschis, Mereu pregătit Să-mbrățișeze clipa De dor nemărginit. Când sărutul amintirilor Mă atinge-n vis, Zbor, Mă înalț Spre zări infinite, Zâmbesc Și trăiesc Momentul regăsirii. Când tăcerea îmi mângâie Cuvintele ce dorm În sufletul singuratic și stingher, Îmi trezesc gândul Și-l rog să-mi picteze Chipul tău Din litere adunate Pe-un șevalet nemuritor. Când mângâierea caldă A nopților albe Îmi inundă inima De speranță Fără de sfârșit, Gândul pleacă tiptil În călătoria iubirii Al cărui final Nu-l știe.
