Gânduri printre rânduri
Sunt șoaptă cuibărită într-un vis, Ești adiere a unui bătrân paradis, Suntem pași făcuți la întâmplare Pe o stradă pe care ploua infernal. Sunt și ești doar un gând rătăcit Pe epava amintirii de alaltaieri, Sunt și ești pata de pe inima În care ploua infernal cu iubire. Ploua cândva infernal doar cu noi, Din …
Mă plimb prin gânduri de resemnări încărunțite, Mă pierd prin timpul oprit să-mi mângâie așteptarea, Tăcerea mă-nvăluie, m-alintă, îmi șterge durerea, Îi simt prezența, știu că-i acolo, Ascunsă-n parfumul secundei oprite în loc S-asculte chemarea clipelor de care mi-e dor. În mine ai rămas, ești o frunză ce-adie, Se zbate, respiră, se luptă cu moartea, …
M-a cuprins neuitarea, O umbră a sinelui cutreieră Pădurea dezfrunzită de gânduri Și caută pe cerul înfășurat în jurul copacilor Timpul trecut de prima tinerețe. Totul e tăcere și tăcerea-i străpunsă de totul apatic, Ramuri însetate de dulcele gust alt vieții Se agață de mine purtându-mă prin tenebrele Unei tăceri de lut pictate în albastru. …
Frânturi de cuvinte Se ascund printre necuvinte. În mine tăcerea se luptă cu sine. Ar bea și-o cafea, dar n-are cu cine. Tăcerea e tristă, mi-e milă de ea, Cuvinte din mine să rupă ar vrea! O viață ea are, și vrea să și-o dea, Să devină discurs, spus, pe parcurs. Și totuși, aș vrea, …
Mă caut! Printre șoapte smerite. Mă găsesc! Printre litere aflate-n rugăciune. Mă descopăr! În fața altarului de cuvinte. Sunt tăcere. Mi-e versul o dulce mângâiere. Privesc! Raiul naturii moarte. Aștept! Ecoul să îmi poarte Spre cer o șoaptă. Roade ale gândului Să culeg. S-abandonez pieirea Ce visul mi-l sugrumă. Pășesc! Pe drumuri înghețate. Mă pierd! …
Azi sunt neliniște. Azi sunt furtună născută din ochii ce ți-ai privit chipul pierdut printre valurile mării de dorințe infinite. Pașii atingeau nisipul, privirea îți umbla aiurea, rătăcită prin gânduri. Să fi fost oare despre mine? Nu. Doar iluzii îmi învăluie misteriosul gând. Nu. Gândul îți este tăcere. Gândul îți este o notă muzicală așezată …
Ai plecat și ți-ai lăsat iubirea în sufletul meu deschis inimii tale. N-ai zis nimic. Te-ai lepădat de ea, și ai plecat luând cu tine doar timpul și clipele sale. Poate nu știi, poate nu-ți pasă, Sufletul meu însă te-așteaptă să vii să-i dăruiești inima ta. Ai plecat și ți-ai lăsat, la colț de stradă, …
E cerul albastru plin de nori. E-un suflet la apus de iubire, pe o plajă pustie de trăire. Aleargă hai-hui, desculț pe nisipul rece, fioru-i cuprinde inima ce-și caută trifoiul cu patru foi, verde, vioi. Ochii ce abia s-au deschis se plimbă pe valuri de dor ce vin și se duc, se înalță-nspumate și taie …
Strig. M-aude doar tăcerea. Cânt. Mă acompaniază doar vântul. Râd. Cu mine râde și gândul. S-adună stările la sfat, fiecare să își spună oful, să consemneze pe papir cuvântul sătul în suflet să mai stea, căci își dorește de lună luminat să fie. E agitație în inimă, totul reînvie, iar pas cu pas gândul se …
Când zorii zilei îmi zâmbesc, Simt cum viața mă mângâie suav Cu noi clipe oferite în dar, Pe care le cuprind Cu sufletul deschis, Mereu pregătit Să-mbrățișeze clipa De dor nemărginit. Când sărutul amintirilor Mă atinge-n vis, Zbor, Mă înalț Spre zări infinite, Zâmbesc Și trăiesc Momentul regăsirii. Când tăcerea îmi mângâie Cuvintele ce dorm …