• Poezii

    Operă de artă

    Bate vântul schimbării Mugurul durerii se preface în floarea vieții fără de lacrimi Simțirea pictează o iubire senină pe secunda ce surâde Soarelui ce a nu a vrut să apună. În tăcerea drumului aparent fără de sfârșit Pașii tăi calcă apăsat o cale necunoscută pașilor mei Și trezesc în mine dorința care își strânge iluziile. Le pune în valiză și pleacă să se reculeagă Într-o lume în care anotimpurile își dau mâna La masa clipelor nou născute ce-ndrăznesc să înfrunte Clipele trecute și le șterg lacrimile cu palmele fierbinți Ale unei reminescențe ce se roagă la altarul primei iubiri Ucise cu pumnalul de cuvinte revoltate pe promiunea unui vis Uitat…