Stropi de ploaie cad pretutindeni, Cautând disperați visul cu noi doi, Și trezesc tăcerea pașilor vicleni Ai iubirii ce se ascunde de amândoi. Se-aud izvoarele cum plâng în noaptea cu lună plină, Lacrimi de jar le curg din inima ca o văpaie, Și ard privirea de felină A sufletului gol din ploaie. E foc și ger în sufletul scăldat de lacrimi, E iarnă în primăvara de gânduri cuprinsă, E-o luptă ce se dă între două inimi Care ascund o iubire nespusă.