• Poezii

    Nu va mai fi

    Nu va mai fi nimic din ceea ce a fost odată, Tăcerea ne îmbrățișează acum sufletul mut, Și amintirea lui ieri plânge pe umărul lui azi Chipul de altădată ce-mi picta surâsul pe obraz. Nu va mai fi parfum de primăvară, Nici poate-o lacrimă caldă de vară, Va fi uitare înfășurată în visare, Va fi doar o iubire fără adăpost. Nu trece nimeni pe strada părăsită de cuvinte, Doar niște pași de ieri ce nu se mai cunosc. Nu va mai fi nimic din ceea ce a fost odată, Tăcerea ne îmbrățișează acum sufletul mut.

  • Strada Umezită A Inimii
    Poezii

    Strada umezită a inimii

    Pe strada umezită a inimii s-aud pași înfrunziți de taine, Adâncuri de vină dintr-o lume străină ating caldarâmul, Miroase a viață cuprinsă de o singurătate nedefinită, E un timp albastru îndrăgostit de o liniște albă. În privirea de cleștar a efemerității dansează o secundă, Cu un cuvânt bătrân, ce n-a stat vreodată la tribuna buzelor, Clipa târzie se agită de pe margini, bătând din palmele roase de așteptare, Îi este frig și sete, și dor, și foame de acea iubire ce naște ploi reminescente. Pe strada umezită a inimii Plouă cu umbre ale unei iubiri ucise de cuvinte, Plouă sublim, stropi mari dau iubirii un ultim onor.

  • Gânduri

    Amintiri

      Erai umbra unui copac renăscut ce-și întindea brațele să-mi cuprindă dorința, care era și ea o umbră a unui labirint întunecat de ploi. Am vrut să mă împrietenesc cu ea. Să-i vorbesc, dar mi-am amintit că umbrele nu vorbesc. Sau dacă vorbesc, noi nu le înțelegem. Limbajul lor nu are nicio logică. Dacă umbrele ar putea vorbi, oare ce mi-ar spune? Ar avea vorbele lor mai multă logică decât lipsa ta de timp? Probabil că da. Probabil totul are logică în afară de lipsa de timp. Chiar și timpul în viața care trece prin noi este logic. Chiar și furtul secundelor este logic. Dacă nu le-ar fura, viața nu s-ar…