• Gânduri

    Spovedanie

    Cântă cocorii. De undeva, din depărtare, se aude glasul lor strident. E un tril trist. Îl ascult îmbrăcată în clipe, savurând o ceașcă de ceai de secunde efemere. E fierbinte și dulce. Are un parfum atât de îmbietor! Mă surprinde. Îl beau încet, strop cu strop, nu vreau să se termine. Cu fiecare picătură ce-mi mângâie sufletul, pendulul sună a pustiu. Trec prin timp privind în urmă, inima îmi joacă feste. Bate, dar nu-i înțeleg bătaia scadată. În urmă e doar un deșert de cuvinte ce-mi arde pasul care-l calcă cu încăpățânare. Inima spune, gândul n-ascultă, totu-i un haos de simțiri. Vântul se zbate. Dorul aleargă să mă cuprindă. Eu…