Splendoarea violet a amintirii de catifea Îmi mângâie ochii întunecați ai inimii, Care pășește timid prin lumea de cafea, Sorbind din aroma amară a patimii. Arșita nopții albe, clipa de altădată mi-o mistuie. Cenușa ei, pasul grăbit al vântului mi-o calcă. Parfumul violet în vis mă bântuie, Trezindu-mi glasul mut, în joacă. Amețitoare e mireasma …