• Poezii

    Iubirea care ai fost

    În liniștea strigătului mut, Se zbat eternități flămânde După un gând și un vers râvnit De cerul din mine, de-un albastru Infinit, ce-și ascunde cicatricile În jertfa timpului ce-și odihnește Aripile obosite pe petala libertății De care s-a îndrăgostit subit. Ce parfum de viață fără de moarte, Ce zvâcniri în delir ale iernii Ce-a desfrunzit anotimpul înflăcărat Din mine. Cunosc acest tablou. E pictat de-o șoaptă, De-un vis ce-așteaptă să-l ating, în joacă, Când iubirea mă provoacă. Dar tu nu știi. Și tot vii, Zeu al iubirii devii. Îmi înfrunzești tăcerea Cu versuri albe prin nopți dalbe, Aievea îmi vorbești despre-o iubire În care ești… Și mă îndemni în vers…