Viață, trădare și veșnicie. O relație indestructibilă. O relație care se materializează pe neașteptate. O relație pe care o urăm, căci atunci când iubești urăști trădarea, căci tare doare. Sufletul gingaș plin de răni suspină privind cerul brăzdat de nori. Lacrimile curg în noaptea în care luna plină luminează gândul care ascultă în surdină muzica îngerilor ce nu-și arată chipul muritorului de rând. Ei fâlfâie din aripi prin veșnicia ce ni se arată după ce viața ne trădează, părăsindu-ne într-o zi fatidică. Inima ce se zbate în piept încetează brusc să se mai lupte, capitulează în fața lui, a chipului cu mască pe care nimeni nu-l demască. Ziua devine noapte,…