• Gânduri,  Poezii

    Fantoma îndrăgostită

    Timpul a prins în lanțurile zborului prelung, iubirea. În privirea-i întunecată se simte disperarea. Ar vrea să strige că o doare, Că vrea să trăiască cu ardoare, Că nu îi trebuie avere, Poate doar o bucată de pâine cu miere Și un pahar de apă vie, Puterea să îi revie, Să rupă lanțurile ce îi răpesc libertatea de a simți fiorul Vieții cum îi alintă trupul firav, Lipsit de vlagă. Ce ironie, iubirea în agonie Privește și vede alergând Pe câmpul mustind de lacrimi arzând, O fantomă îndrăgostită, plângând. Inima i se strânge deodată, Se recunoaște în trupul de fum Ce cutreieră lumea, dorind ca cineva, De undeva, să o…