• Gânduri,  Poezii

    Nu știu…așa să fie oare?

        O fi oare zâmbetul candid al soarelui o renaștere a iubirii Ascunse până acum printre norii negri ai Zeului Uitării? O fi oare adierea de vânt o naștere subită A unui inevitabil adio spus orgoliului nemăsurat Al sufletului ce odată s-a scufundat în propria dezamăgire? Nu știu…răspunse inima îmbrățișând speranța În așteptarea iubirii… Nu am habar ce va să fie… Dar știu că eu cât îmi este dat să bat în tine Voi privi soarele în fiecare dimineață Și voi spera într-o renaștere a iubirii. Mă voi ruga-n tăcere la o naștere A unui nou început sub cerul senin Lipsit de nori, scăldat doar de raze Ce mândre…