• Poezii

    Acolo

    Cărarea mi-e pustie. Doar gândul De ea știe. Umbra iubirii împrăștie Ploi surde ce-mi ascund cuvântul,  În vers divers, în amintirea vie. Miroase a iubire. Parfum de nemurire. Sufletul e-n delir. Îl simt, dar nu mă mir. Trăiește să iubească. Blestemul să oprească, Să sufere dorind, iubirea mereu să-l însoțească. Printre cărări pustii, printre iubiri vii, Sunt liniște ascunsă, sunt doar o filă Întoarsă, dintr-o carte cu litere aurii, Izbită în uitare, pe veci și fără milă. Acolo mi-e privirea, iubind cuvântul Care pictează, alinând trăirea. Acolo, în cuvânt, și-a găsit împlinirea. Acolo, pe-o petală de gând, A descoperit nemurirea. 

  • Poezii

    Când mă uit…

    Când mă uit în ochii vieţii Văd în ei regrete Ascunse în spatele Şiroaielor de lacrimi.   Când mă uit în ochii vieţii Văd ani ce au trecut pe lângă mine Sperând că am să-i observ, Şi am să-i poftesc La masa vieţii Împreună să ne înfruptăm din deliciile sale.   Când mă uit în ochii vieţii Văd iubirea ce regretă Că nu s-a putut uni cu viaţa, Atunci când şi-a dorit.   Când mă uit în ochii vieţii Văd enigme Ce aşteaptă Să fie desluşite.   Când mă uit în ochii vieţii Văd suflete cu aripile frânte Căzute pe corabia distrusă A furtunosului destin.     Când mă uit…