Eu te-am iubit când stropi de rouă pasul mi l-au mângâiat Și necuprinsul dimineții pe pleoapa caldă încet m-a sărutat. Și te-am dorit, și am privit spre albastrul infinit Să îți zăresc privirea pe norii albi, îndrăgostiți de chipul meu Pierdut prin labirintul de neliniști în căutarea marii iubiri. Eu te-am iubit cum nici măcar gingașa-mi inima N-a crezut că voi iubi vreodată. Cu mine ea a făcut rămășag, dar a pierdut și Te așteaptă acum, în prag, însângerată De iubirea ce o spintecă nemiloasă. E un călău ce-și face treaba magistral Și o doboară-n neuitare, și durerea urlă. Ecoul său străbate oceanul de tristeți ale cărui Valuri înalte, înspumate…