Gânduri printre rânduri
Și totuși se zbate în mine răsăritul Amețit de înfrigurări uitate Pe aripa unui gând căzut în dizgrație. La colț de stradă turbadurul spune Povestea unei lacrimi îndrăgostite subit De obrazul unui chip îmbrățișat de un vis în alb. Și totuși, străbate ceața unei inimi surde Iubirea purtată pe brațe de un curcubeu. Abia răsuflând …
Se lasă noaptea peste gândurile senine condeiul se joacă pierdut în abis cu un cuvânt agățat de un vis ce aleargă printr-o taină fără nume, cu renume. Pătrunde-n întunericul său îi mângâie chipul uimit și-l schițează în vers din mers și iubirea apare subit într-un colț de gând răsărit și cuvântul se zbate în suflet …
Azi sunt neliniște. Azi sunt furtună născută din ochii ce ți-ai privit chipul pierdut printre valurile mării de dorințe infinite. Pașii atingeau nisipul, privirea îți umbla aiurea, rătăcită prin gânduri. Să fi fost oare despre mine? Nu. Doar iluzii îmi învăluie misteriosul gând. Nu. Gândul îți este tăcere. Gândul îți este o notă muzicală așezată …