M-a cuprins neuitarea, O umbră a sinelui cutreieră Pădurea dezfrunzită de gânduri Și caută pe cerul înfășurat în jurul copacilor Timpul trecut de prima tinerețe. Totul e tăcere și tăcerea-i străpunsă de totul apatic, Ramuri însetate de dulcele gust alt vieții Se agață de mine purtându-mă prin tenebrele Unei tăceri de lut pictate în albastru. Minutul de aur îmi zugrăvește iluzia în necunoscutul agonic Iar tu, tu fluture cu aripi invizibile Zbori din mine cu o nepăsare nefirească Lepădadu-te de iubirea stinsă în amurgul unui vis de cristal. Și mă lași să te caut prin păduri aflate într-un zbucium de incertitudini, Și mă faci să m-afund într-o neuitare absurdă, Și…