• Poezii

    Căi pustii

    A explodat tăcerea prin rosturile vieții, Durerea urlă obosită pe căile pustii, Pe strada de-altădată e secetă de pași, Prin adieri bătrâne răsuflă greu trăirea, Palida pasăre rănită își strigă amintirea. Privirea se îneacă în lacrima zării, Timpul se dezbracă de secunde, Tiptil s-ascunde în adâncul mării De sfârșitul visurilor muribunde. Ne-afundăm cu toții în neputință, Călăii morții să fim, nu-i cu putință, Efemerul ne-a aruncat în pocăință Să renaștem din cenușă prin căință.