Timpul zboară cu o repeziciune fantastică. Acum te bucuri de copilărie, acum devii adult și rămâi copil doar suflet. Apar noi responsabilități cărora trebuie să le faci față și, uneori, nu știu. În acele momente ai vrea să fii din acel copil fără de griji, care abia așteaptă să meargă la grădiniță să se întâlnească cu alți copii, să se joace, să învețe lucruri. Cred că e foarte frumos la grădiniță. De ce spun că eu cred? Fiindcă eu am fost copilul ce nu a mers la grădiniță. Îmi amintesc cu nostalgie că mi-a cumpărat mama uniformă de șoim, dar când să merg la grădiniță, nu am mai fost primită…