Curge lacrima Chipul mască își pune Frunza se dezbracă de adieri de vânt Timpul își ia avânt La porți nebănuite bate Cu lacrima în palma-i tremurânda. Dilema în suflet îi înmugurește. Cine ești chip cu mască, Cu lacrimă albastră ce nu te demască? Ești amorul cu ochi de foc? Esști aerul fără de care mă sufoc? Ești vis? Ești dor? Ești izvor secat cu doar un strop rămas? Ești amprenta vie de pe sufletul ce nu vrea amintirea să i-o las? Ești glas fără de șoapte ce străbate viața dincolo de moartea fără glas? Sunt suflet de femeie Sunt roua dimineții fără de surâs Sunt floare de gheață în vis…