fug gândurile pe foi ce visează la fierbinți mângâieri de condei li se luptă pașii pe drumuri necunoscute ideile intră în coliziune ziua naște versuri albe le așază pe-o frunză de suflet vântul să le bată să zboare să se înalțe s-atingă zări albastre în delir sunt adierile iubirii ce nu apune nici când noaptea vine timpul părăsește clepsidra în toate e un rost secunda nu mai e ce-a fost nici vara nu mai are glas, nici steaua nu mai străluce pe cerul stins de clipa pierdută de cuvânt e-o nebuloasă mâna face cale întoarsă cuvântul dansează pe foaie gândul se predă simțirii se naște o poezie în ropot de…