Căi pustii

A explodat tăcerea prin rosturile vieții, Durerea urlă obosită pe căile pustii, Pe strada de-altădată e secetă de pași, Prin adieri bătrâne răsuflă greu trăirea, Palida pasăre rănită își strigă amintirea. Privirea se îneacă în lacrima zării, Timpul se dezbracă de secunde, Tiptil s-ascunde în adâncul mării De sfârșitul visurilor Citește mai mult…

Când sufletul lăcrimează în vers

Când sufletul lăcrimează în vers Cuvintele îi șterg lacrimile Cu a lor batistă brodată Cu fir de înțelesuri Ascunse în pulsațiile Unei inimi ce respiră În singurătatea obosită De-atâtea căutări galopante Prin vântul ce dezmiardă Penelul ispitit să Rescrie iubirea ce Fuge din mine În eternitatea poeziei.