Sunt oare o iarnă nerscrisă vreodată, Gând spulberat de vremea incertă, Sunt sunet de clopot strigându-și amintirea? Mister! Întrebări aflate-n război se prăbușesc, fără milă, Pe frontul descris în tabloul unui vis. Le adun și le pun pe aripa unui timp Dintr-o altă lume, Își iau zborul spre nemărginirea vie Ce se ridică ca o umbră și-mi pansează rănile În care stă ascunsă tăcerea care-și împletește cosițe din cuvânt. Aștept, gongul bate, frunze ale nerăbdării cad și mor, Uscându-se de dor, Totul se afundă într-o amăgire absurdă, Iar așteptarea devine pasăre măiastră, Ce se înalță-n spre o primăvară scrisă De iubirea cu glas de ciocârlie, Și-i cere pulsând în lumina…