• În Suflet Goi
    Poezii

    În suflet goi

    În suflet goi pășim prin ploi,Pictam cuvinte din frunze moi,Un zâmbet trist ne e azi trăireaCare a uitat subit unde-i iubirea. Și ziua-ntreagă se scutură ființaDe doruri, de regrete, de tristeți,Companion ne e, uneori, căințaCe ne întreabă, azi mai puteți? Se-aude în depărtare plânsul ceruluiȘoapta timidă și înceată a viitorului,În suflet goi pășim prin ploi,Pictăm cuvinte din frunze moi.

  • Poezii

    Iarna

    În atelierul vieții a intrat din nou iarna, E dornică să picteze pe șevaletul de frunze moarte Tot ce-a adunat în suflet un an întreg. Pe strada rece pașii zgribuliți se scaldă în clipe scurte, Străduindu-se să înțeleagă rostul glasului ce piere Și al inimii ce obosește mult prea repede. În rest, cuvintele se pierd prin albastrul atins de un gri nedefinit, Iar aerul capătă gustul dorului emoțiilor de altădată. Iarna stă căzută pe gânduri în fața șevaletului său, Și penelul pictează un tablou trist, în culori reci, fără glas. A uitat formula culorilor calde, vocale. Amnezic fiind, timpul invizibil îi dirijează mișcările, Cufundându-l în vopseaua neștiinței. Doar cuvântul izvorât…