Delir îmi este zâmbetul ce-ți privește chipul visător. Delir îmi este șoapta ce te strigă neîncetat, dar tu nu o auzi, căci sunetul muzicii din suflet e atât de tare, încât te împiedică să îmi auzi glasul ce plânge după al tău dulce cuvânt. Delir mi-s buzele înțepenite de murmurul ce de ele s-a lipit când a-ncercat la tine să ajungă, pentru a-ți spune că nu-i nimic că timpul trece, că soarta o hoață de clipe este. Sufletul meu așteaptă doar o frază să îți scrie pe inima ce speră că încă îți bate pentru mine. Delir îmi este iluzia regăsirii agățată de pasul amintirii care se pierde în ceața…