Ai plecat și ți-ai lăsat iubirea în sufletul meu deschis inimii tale. N-ai zis nimic.  Te-ai lepădat de ea, și ai plecat luând cu tine doar timpul și clipele sale. Poate nu știi, poate nu-ți pasă, Sufletul meu însă te-așteaptă să vii să-i dăruiești inima ta. Ai plecat și ți-ai lăsat, la colț de stradă, amintirea prin timp rătăcită. Te caută prin foșnet de frunze moarte, și încearcă să-nțeleagă ticăitul ceasului care-i trezește dragostea pribeagă. Ai plecat și ți-ai lăsat gândul printre cuvinte așezate pe o foaie de hârtie (de)vreme îngălbenită. Ai plecat și ți-ai lăsat umbra chipului pe frunza veșnic verde a sufletului meu. Ai plecat și ți-ai lăsat…