Drum sihastru
Pe drumul sihastru Strălucește un astru, Copacii se-nchină pământului mamă, Vocea păsărilor se aude-n surdină, Vântul o ascultă bătând făr’ de vină Într-o lume haină. Dimineți pe jumătate ostenite De nopți pe jumătate odihnite, Alintă străzile pustii ce își așteaptă oaspeții Să vină să le calce în căutarea căilor mult râvnite. Se aud pași fără țintă, Se simte timpul înghițind flămând secundele, Se vede un om, un șevalet și o pensulă, Se întrezărește un peisaj viu Al unor buze ce cunosc sărutul prea târziu, Al unor lacrimi ce udă prea des pâmântul, Al unor flori ce răsar pe mormântul iubirii, Al zilelor ce au fugit de moarte, Dar moartea pe…
Trecători
Trec oamenii pe drumul vieții, Nepăsători La durerea palidelor frunze Ce au căzut Pe asfaltul rece, După ce au pierdut iubirea timpurilor calde, Care s-au dus Și-n urma au lăsat Oameni mergând agale Printre foșnet de frunze moarte, Cu umbrela deschisă, Ferindu-se de lacrimile cerului Ce curg șiroaie. Sunt trecători Cu gânduri goale Pe lumea cuvântătoare, Care nu înțeleg De ce trebuie sa joace Pe scena morții Veșnic necuvântătoare.
