Din dor de glas ce murmură iubire Am răpit cuvântul de printre necuvinte Și l-am ascuns sub luna plină de vorbire În codrul cu lupi ce urlă despre tine. Sunt o enigmă înfășurată în vise rescrise Pe o filă de timp pierdut în clipe, Rup ramuri de urlet cuprinse Și încerc să aud glasul pe care-l simt atât de aproape. Sfarm gânduri nesătule, de pietre flămânde, Când cerul senin are chipul tău. Mi-aud respirația cu visuri plăpânde Fugind prin suflet de al său călău. Fac pași printr-o lume ce nu mi se arată, Adun mici detalii despre ce poate fi iubirea, Eliberez cuvântul ce caută rostirea adevărată Și îmi îndrept…